Călătorind de una singură
Destinația nu este niciodată un loc, ci o zi din viață.

   Varanasi este unul dintre cele mai vechi orașe locuite continuu din lume. Cunoscut și sub numele de Kashi (Orașul Vieții) sau Benares, este unul dintre cele șapte orașe sfinte ale hinduismului. Se crede că Varanasi a fost întemeiat de însuși Lord Shiva în urmă cu aproximativ 5000 de ani. Incinerările de la Varanasi

Varanasi,

Incinerările de la Varanasi, un ritual de sute de ani

    Timpul parcă s-a imprimat pe fațada clădirilor de pe malul Gangelui. Orașul are greutatea, înălțimea și întunericul secolelor sale. Din barcă, te uiți la clădirile de pe malul râului și nu poți deosebi vechiul de nou și nici măcar noul de nou. Totul miroase a fum și este amestecat cu gunoi și balegă. În India nimic nu rămâne nou pentru mult timp! Aici, te întorci în timp.
    Varanasi este renumit pentru faimoasele incinerări făcute la ghats (treptele care duc la râu). În oraș sunt numeroase ospicii, unde bătrânii și bolnavii vin să-și trăiască ultimele zile pentru a se asigura că vor muri în orașul sfânt.

Manikarnika Ghat, Incinerările de la Varanasi, India
Manikarnika Ghat

    Fluviul sacru, Gange, este o parte importantă a vieții spirituale a orașului. În fiecare zi, mii de hinduși, budiști și jainiști vin la râu pentru a se scălda și a îndeplini ritualuri religioase.
    Apele Gangelui izvorăsc pe Muntele Meru, sălașul zeilor, undeva în Himalaya și trec prin „părul amestecat” al lui Shiva pentru a ajunge în Golful Bengal.

Incinerarea pe malul fluviului Gange, sinonimă cu eliberarea din ciclul vieții

    Fiecare indian hindus speră să-și petreacă ultimele zile din viață la Varanasi, pentru a fi incinerat la malul fluviului sfânt, Gange. Hindușii cred că dacă rămășițele lor sunt arse și eliberate în Gange, ei vor ajunge la Nirvana, atingând sfârșitul ciclului de renaștere. În religia hindusă, scopul suprem este să pui capăt tuturor vieților trăite.

   Pe malul fluviului sunt două feluri de incineratoare. Unele funcționează cu curent electric; aici vin arși indienii săraci care nu au bani pentru lemnele necesare incinerării lor. Celelalte, cele mai impresionante pentru ochii turiștilor, funcționează pe lemne iar incinerările se fac 24h din 24. Manikarnika Ghat este cel mai renumit ghat de incinerare.

Incinerările de la Varanasi, Manikarnika Ghat

   Indienii mai înstăriți au grijă înainte de moarte să strângă bani de lemne, uleiuri aromatice și țesături din mătase. Incinerarea costă între 3000 și 7000 de rupii, în funcție de esența și cantitatea lemnului.

Incinerările de la Varanasi

Ritualul de incinerare

   După ce familia aduce defunctul la Ghat, acesta este învelit în pânză portocalie și acoperit cu flori. Apoi, este așezat pe o targă din bambus și dus să fie purificat (spălat) în Gange.
   După purificare corpul este așezat pe rug. O rudă de sex masculin, îmbrăcată în haine albe tradiționale, va Începe ritualul de incinerare recitând o mantra (rugăciune). Focul este aprins cu o făclie luată de la “flacăra veșnică”. Această flacără arde continuu de sute de ani, păzită de cei ce sunt numiți “de neatins”. Toate incinerării le sunt aprinse de la această flacără.
   În timp ce familia se roagă, câțiva oameni au grijă ca rugul să se aprindă uniform.În fiecare rug se adaugă o cantitate mică de lemn de santal pentru a masca aroma de carne arsă.

India

   După incinerare, din grămada de lemne arse, cenușa rămasă este pusă într-un vas de lut care se aruncă în apele Gangelui.

   Copiii, femeile însărcinate și brahmanii (preoții Saddhu) nu sunt incinerați. Aceștia sunt considerați fără de păcat. Corpul neînsuflețit este înfășurat în material de culoare portocalie, legat cu pietre mari și aruncat în mijlocul Gangelui … Macabru 😱

Se pot face fotografii lângă ghat-urile în flăcări de la Varanasi?

   Fotografiatul nu este permis la ghats-ul în flăcări. Cu toate acestea, puteți obține permisiunea „neoficială” a unuia dintre „oamenii de neatins” din jurul rugului, dimineața devreme sau seara târziu. Femeile nu au voie să se apropie prea mult de ruguri. 

   Atmosfera la aceste „ultime frontiere” este ciudată. Un amestec de fum provenit de la arderile simultane, oameni și animale, mirosuri diferite (nu miroase a carne arsă)… Totul, sub ochii rudelor calme care urmăresc ceremonia, dar și a turiștilor care rămân blocați la scenele care se desfășoară sub ochii lor. Respectul și tăcerea de moarte predomină peste tot, în timp ce mintea călătorește și face comparații….
   Personal, cred că odată ce ai ajuns în Varanasi, trebuie să asiști la o astfel de ceremonie de incinerare. Nu trebuie neapărat să te duci la căpătâiul mortului, mai bine stai la o oarecare distanță sau fă o plimbare cu barca de-a lungul ghat-urilor.
   Dacă nu aș fi fost la Varanasi, parcă nu aș fi trecut niciodată prin India.

Incinerările de la Varanasi
Saddhu în Varanasi

Citește și:

Incinerările de la Varanasi, Eu
Incinerările de la Varanasi, India

Fluviul Gange

Incinerările de la Varanasi


Descoperă mai multe la Călătorind de una singură

Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.

Lasă un răspuns

Descoperă mai multe la Călătorind de una singură

Abonează-te acum ca să citești în continuare și să ai acces la întreaga arhivă.

Continuă lectura