Anunțuri publicitare

    La 10 minute de gara centrală este faimoasa Piazza del Duomo, epicentrul religios al orașului. Aici puteți vizita Catedrala Santa Maria del Fiore, Clopotnița lui Giotto și Baptisteriul San Giovanni. Piazza del Duomo este un muzeu în aer liber, asa cum este, de fapt, toată Florența.

  Orașul s-a dezvoltat în jurul acestor trei minuni artistice cu toate activitățile comerciale și artizanale.

Catedrala Santa Maria del Fiore din Florența

  Catedrala Santa Maria del Fiore  este cunoscută turiștilor ca Domul din Firenze.  Dimensiunile Domului sunt titanice, fiind cea mai mare biserică din Europa la momentul finalizării sale în 1436.  Acum este depășită doar de San Pietro din Vatican și Saint Paul din Londra. Interiorul are 153 metri lungime, 90 m lățime și 90 m de înălțime de la podea până la deschiderea felinarului.

    Construcția Catedralei, comandată de Signoria florentină, a început la 8 septembrie 1296. Cardinalul Duraguerra, delegatul papei Bonifaciu VIII, a pus prima piatră a noii bazilici în ziua Nașterii Maicii Domnului. Lucrările inițiale au fost încredințate arhitectului Arnolfo di Cambio fiind întrerupte și reluate de mai multe ori de-a lungul deceniilor.

   După finalizarea cupolei lui Brunelleschi, a urmat sfințirea de către papa Eugen al IV-lea la 24 martie 1436. Închinarea pentru Santa Maria del Fiore a avut loc în timpul construcției, în 1412. Catedrala Santa Maria del Fiore a fost terminată, din punct de vedere structural, abia în 1436.

    În 1468, Verrocchio a creat globul din cupru aurit cu o cruce deasupra. Acesta a fost poziționat pe vârful cupolei la 27 mai 1471.

Fațada Catedralei Santa Maria del Fiore

    Fațada inițială, proiectată de Arnolfo di Cambio și îmbogățită cu sculpturi valoroase, a fost demolată în 1587. Familia De Medici a decis să construiască una nouă, bogată în motive Renascentiste.

    În 1864, după numeroase proiecte, s-a început construirea noii fațade a Catedralei. În realitate, pentru construcția fațadei așa cum o vedem astăzi, s-au așteptat aproape 300 de ani. Ridicată între anii 1880 și 1888, a fost proiectată de Emilio de Fabris și inaugurată oficial în mai 1887.

Catedrala Santa Maria del Fiore din Florența - Interiorul

    Când intri, te simți copleșit de interiorul gotic de o simplitate uimitoare ce sugerează idealul religios al Florenței medievale. Picturile murale arată viața de zi cu zi a florentinilor în Evul Mediu.

    Interiorul are 153 metri lungime, un plan cu trei nave (spatii) care se termină în imensa cupolă a lui Brunelleschi. În interior puteți admira cea mai mare pictură murală din lume, sunt 3600 de metri pătrați de fresce. Acestea au fost executate între 1572-1579 de Giorgio Vasari și Federico Zuccari.

    In formă de cruce latină, interiorul este împărțit în trei nave (spatii) conectate între ele prin arcade impunătoare. Stilul gotic al stâlpilor conectați de arcurile ascuțite produc un efect de măreție absolută.

    Naosul central are bolți gotice înalte sprijinite pe arcuri largi care împart spațiul în patru zone, conferind structurii un stil clasic.

Vitraliile

    Interiorul este iluminat de frumoase vitralii din secolul al XV-lea. realizate de artiști precum Ghiberti, Paolo Uccello, Donatello și Andrea del Castagno. Catedrala Santa Maria del Fiore din Florența conține cel mai mare complex de vitralii realizate în Italia între secolele XIV și XV. Cele 44 de vitralii prezintă sfinți din Vechiul și Noul Testament.

   Ferestrele circulare din cupolă și de deasupra intrării îl înfățișează pe Hristos și Fecioară. Vitraliile au fost realizate de cei mai mari artiști florentini din Evul Mediu, precum Donatello, Lorenzo Ghiberti, Paolo Uccello și Andrea del Castagno.

    Contra-fațada internă, cea mai veche parte a bisericii, este deosebit de remarcabilă. Pe contra-fațadă este ceasul cu cadran și medalioane, pictate în frescă de Paolo Uccello (1443). Este unul dintre puținele ceasuri mecanice încă în funcțiune. Ceasul numără orele în direcția opusă celor moderne, deoarece măsoară timpul de la un apus la altul.

    Pe perete se află și mormântul Episcopului de Orso (1321), una dintre cele mai frumoase sculpturi din Catedrala Santa Maria del Fiore. Un mozaic de Gaddo Gaddi (începutul secolului al XIV-lea) este vizibil pe luneta de deasupra ușii.

Opere de artă în Catedrala Santa Maria del Fiore

    Catedrala Santa Maria del Fiore  este bogată în opere de artă.

   De-a lungul culoarului stâng sunt fresce de Paolo Uccello și Andrea del Castagno iar pe cupolă Judecata de Apoi de Vasari-Zuccari. Istoric, deși nu de o calitate excelentă, este pictura lui Domenico di Michelino (1465) care îl reprezintă pe Dante, Florența și „Divina Comedie”. Este singurul omagiu adus în timpuri străvechi marelui poet. Crucifixul de lemn de deasupra altarului principal este opera sculptorului Benedetto da Maiano (1477).

    În capela din spatele altarului principal se află o capodoperă de aur a lui Ghiberti: urna San Zanobi. Sub cupolă, vastul cor octogonal este închis cu o balustradă elegantă din marmură de Baccio Bandinelli (1555). Multe elemente decorative (basoreliefuri și statui) sunt păstrate acum în Muzeul dell’Opera del Duomo, în Santa Croce și în Bargello.

    Cele mai importante opere de artă sunt Sfanta Treime, pictată de Masaccio și Crucifixul lui Brunelleschi, o lucrare creată ca răspuns la Crucifixul lui Donatello. Multe elemente decorative (basoreliefuri și statui) sunt păstrate acum în Muzeul dell’Opera del Duomo, în Santa Croce și în Bargello.

Pardoseala

    În mai 1500, Simone del Pollaiolo, cunoscut și sub numele de Cronicarul a început renovarea vechii pardoseli care era uzată și inestetică. Cronicarul a propus să refacă totul în marmură, dar lucrările au început în anul 1504.

    S-a început cu octogonul care delimitează și azi zona corului. Artistul s-a gândit la o decorație lacunară care ar fi trebuit să o reflecte pe cea a cupolei. A fost nevoie de mulți bani și mult mai mult timp decât era de așteptat. La moartea Cronicarului, lucrarea pe care o începuse nu se terminase încă.

    În 1520 lucrările au fost reluate pe baza proiectului lui Baccio d’Agnolo. Ideea a fost de a crea o serie de covoare uriașe din marmură policromă în naosul central și mai mici în culoarele laterale. Pentru a economisi bani, au fost folosite câteva bucăți de marmură luate de pe fațada demolată în timpul lui Arnolfo di Cambio.

  Catedrala Santa Maria del Fiore are toate laturile și naosul central pavate cu incrustații de marmură. Crearea pardoselii uriașe a fost o lucrare atât de titanică încât a fost finalizată abia în 1660. Cu toate acestea, când lucrarea a fost terminată, măreția ei a stârnit imediat admirație și uimire.

Cupola lui Brunelleschi

    Catedrala Santa Maria del Fiore  este renumită și datorita acoperișului său, celebra Cupolă a  lui Brunelleschi. În momentul construcției era cea mai mare cupolă din lume. În zilele noastre, rămâne în continuare cea mai mare cupolă din zidărie construită vreodată.

    Diametrul intern al cupolei ieste de 45,5 metri, iar cel extern este de 54,8 m. Mărimea sa a împiedicat metoda de construcție tradițională cu ajutorul nervurilor, determinând formularea multor ipoteze asupra tehnicii de construcție utilizate. Două cupole, una în cealaltă și un sistem ingenios de arhitrave susțin greutatea structurală.

    Cupola lui Brunelleschi te captivează prin măreția sa. Scenele sacre, bogat reprezentate, sunt iluminate de razele soarelui care intră prin conul de lumină din centrul cupolei.

    Brunelleschi se inspirase de la capela Sixtină, dar secretul construcției se pierduse în negura timpului. Așa că a decis să construiască cupola din zidărie. Înainte de începerea lucrărilor el a creat o machetă din lemn și cărămidă cu ajutorul lui Donatello și Nanni di Banco. Macheta este expusă la Muzeul Operei del Duomo).

    Construcția galeriei în jurul tamburului Domului, opera lui Baccio d’Agnolo, nu a fost niciodată terminată. Michelangelo a dezaprobat lucrarea comentând: „Mi se pare o cușcă pentru greieri!”

    Pe țiglele cupolei au fost identificate amprente antice de câini, pisici, vulpi, jderi și păsări de pradă. S-a pus imediat întrebarea: cum au ajuns animalele sălbatice acolo?
Misterul a fost dezvăluit de curând. Cupola este acoperită cu țigle de teracotă artizanale, uscate în aer liber. Astfel, erau supuse trecerii animalelor care, mergând pe ele, lăsau amprente.

Sfera aurită din vârful cupolei

    În 1468, Verrocchio a creat globul din cupru aurit cu o cruce deasupra. Acesta a fost poziționat pe vârful cupolei la 27 mai 1471. Discul de marmură albă din Piazza del Duomo amintește locul în care a căzut globul de pe felinarul domului în ianuarie 1600.

    În decursul a patru secole, aproape treizeci de fulgere au lovit vârful luminatorului catedralei. De la bun început, soarta sferei aurite nu părea să promită în bine. La 5 aprilie 1492, un prim fulger a stricat o treime din felinar și a prăbușit cupola în cinci puncte.

    Cupola lui Brunelleschi are o importanță fundamentală în dezvoltarea ulterioară a arhitecturii și a concepției moderne a clădirilor. Este considerată cea mai importantă lucrare arhitecturală construită vreodată în Europa încă din epoca Renașterii.

Informații generale despre Catedrala Santa Maria del Fiore.

  Catedrala Santa Maria del Fiore este locul unde poți avea în tihnă câteva momente de reflecție. Merită să lași în urmă întreaga lume și să te reculegi spiritual.

   Dacă vreți să admirați priveliștea panoramică a orașului, urcați cele 463 de trepte ce duc în vârful Domului. Va fi o experiență interesantă și veți putea privi mai atent scenele pictate ale Judecății de Apoi.

    Intrarea în catedrală este permisă numai cu îmbrăcăminte potrivită unui lăcaș de cult. Rucsacurile voluminoase, pălăriile și ochelarii de soare nu sunt permise. Intrarea pentru persoanele cu dificultăți de mobilitate se află pe partea dreaptă a Catedralei.

    Pentru informații despre bilete și orarul muzeelor din Florența vizitați site-ul https://www.imuseidifirenze.it/orari-musei-firenze/